Corupția nu trebuie să facă diferența. Acest fenomen generalizat slăbește încrederea cetățenilor în modul de funcționare a instituțiilor și autorităților publice. Cu cât se adâncește mai tare prăpastia infracționalității pe linia corupției, cu atât mai șubredă e infrastructura socială a statului pe care trebuie să ne bazăm, ca membri ai comunității. Însă corupția e un fenomen mai complex decât pare.
Luarea de mită și darea de mită sunt concepte relativ ușor de înțeles, dar…
Ce este traficul de influență?
Concept legislativ
Traficul de influență este o infracțiune de corupție pe care Codul Penal o definește în art. 291 ca fiind:
„Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.”
Astfel, legiuitorul consacră viziunea potrivit căreia corupția nu trebuie să facă diferența în nicio situație.
Modalități de săvârșire și particularități
În mod evident, o noțiune de o asemenea complexitate necesită câteva explicații:
- pretinderea de bani sau alte foloase: e suficient ca făptuitorul să le ceară, indiferent dacă le primește sau nu
- primirea de bani sau alte foloase: indiferent dacă persoana care cumpără influența lasă un plic de bani pe masa făptuitorului, îi virează bani prin Revolut sau îi remite banii în numerar, toate ipotezele în care făptuitorul primește bani sau foloase se consideră a fi trafic de influență
- acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase: e aproape evident de ce se află pe același palier cu pretinderea și cu primirea
Și ce înseamnă, mai exact, restul condițiilor impuse de norma de incriminare?
- direct sau indirect: e acoperită și ipoteza în care tranzacția are loc prin interpuși sau terți
- pentru sine sau pentru altul: dacă făptuitorul primește un avantaj pentru un membru de familie, subzistă infracțiunea de trafic de influență, neavând relevanță că nu beneficiază personal
- de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public: această influență care se află la nucleul infracțiunii poate să fie reală sau nereală, pentru că ar fi ineficientă sancționarea doar a infracțiunilor în care făptuitorul are o influență efectivă asupra unui funcționar public
- promisiunea de a-l determina pe funcționar să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri: acesta este însuși scopul influenței ce făptuitorul promite a o exercita și este motivul pretinderii, primirii sau acceptării promisiunii de bani sau foloase
Ipoteze concrete ale comiterii traficului de influență
Să dăm și niște exemple, ca să fie totul clar:
- De pildă, fapta polițistului care, anchetând un inculpat cercetat pentru o infracțiune de lovire, solicită bani de la acesta din urmă, promițând că urmează să intervină la procurorul de caz pentru a dispune clasarea cauzei (îndeplinind, astfel, un act contrar îndatoririlor sale de serviciu) constituie infracțiunea de trafic de influență.
- O ipoteză în care făptuitorul își trafichează pretinsa influență în modalitatea de a determina un funcționar să nu îndeplinească un act ce intră în îndatoririle sale de serviciu e aceea în care făptuitorul acceptă promisiunea unei sume de bani de la un dezvoltator pentru a se asigura că Inspectoratul pentru Siguranța în Construcții nu va efectua niciun control într-o anumită perioadă de timp.
- În ceea ce privește urgentarea îndeplinirii unui act, putem avea în vedere situația unui inginer topo-cadastral care pretinde că are influență asupra funcționarilor din cadrul direcției de urbanism a unei primării și pretinde o garsonieră de la un om de afaceri pentru a se asigura că autorizația de construire pentru un bloc va fi emisă mult mai rapid decât în timpii obișnuiți.
În toate aceste cazuri, deși corupția nu trebuie să facă diferența, făptuitorul comite infracțiunea de trafic de influență pentru ca cel ce cumpără influența să fie avantajat într-o anumită ipostază, în care privilegiile nu sunt „de vânzare”, conform legii.
Ceea ce este esențial de înțeles este că făptuitorul care comite traficul de influență promite să „intervină” pe lângă un funcționar public contra unei sume de bani sau a altor foloase. De aceea, când auzim de soluții oculte care implică intervenția unei persoane în acest sens, e bine să ne îndepărtăm de situația respectivă.
Consecințele juridice ale traficului de influență
Potrivit art. 291 alin. (1) și (2) din Codul Penal, traficul de influență se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani, în funcție de mai mulți factori, denumiți circumstanțe.
Am scris despre circumstanțele atenuante și agravante, dar și despre individualizare, în general, aici.
De asemenea, toate bunurile sau sumele de bani primite în direcția comiterii traficului de influență urmează a fi confiscate. În situațiile în care bunurile nu se mai găsesc, se va dispune confiscarea prin echivalent, adică se va confisca suma de bani echivalentă acelor bunuri.
Cumpărarea de influență
O altă chestiune foarte importantă e că nu răspunde penal doar persoana care își trafichează influența, ci și „cumpărătorul” de influență. Infracțiunea de cumpărare de influență se sancționează în exact aceleași condiții, într-o modalitate cât se poate de simetrică.
Dublarea incriminării infracțiunii de trafic de influență cu reglementarea infracțiunii de cumpărare de influență reprezintă o consolidare a opticii potrivit căreia corupția nu trebuie să facă diferența. Puteți citi despre incriminarea „în oglindă” aici.
Concluzii – corupția nu trebuie să facă diferența.
Macro-corupția și criminalitatea organizată sunt cele mai complexe, dar și cele mai grave ramificații ale infracționalității. De aceea, infracțiunile de corupție fac obiectul unor ample acțiuni de prevenție, dar și de combatere, desfășurate de structuri specializate. Toate aceste eforturi instituționale sunt menite să împingă comunitatea către acel moment social ideal în care infracționalitatea de acest tip devine din ce în ce mai rară și corupția nu face niciodată diferența.
