Tăgada paternității

Ce este tăgada paternității?

Tăgada paternității reprezintă acțiunea civilă prin care poate fi răsturnată prezumția de paternitate, reglementată în mod expres de codul civil. Potrivit dispozițiilor art. 414 Cod civil, prezumția de paternitate îl consideră pe soțul mamei ca fiind tatăl copilului născut sau conceput în timpul căsătoriei.

Care sunt efectele admiterii acțiunii în tăgada paternității?

Prin admiterea acestei acțiuni se schimbă starea civilă a copilului, care devine din copil din căsătorie, copil din afara căsătoriei, cu filiația stabilită față de mamă. În acest caz, copilul își va modifica numele de familie și va lua numele mamei din momentul nașterii lui. În practică, cel mai des întâlnit caz presupune că la nașterea copilului, mama purta numele de familie al soțului. În această situație, numele de familie al copilului nu se modifică.

Cine poate introduce acțiunea în tăgada paternității?

Conform dispozițiilor art. 429 Cod civil, acțiunea în tăgada paternității poate fi pornită de către soțul mamei, de mamă, de tatăl biologic, sau chiar de către copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 18 ani, sau prin reprezentant legal, dacă este minor.

Este de reținut faptul că acțiunea în tăgada paternității nu poate fi introdusă oricând, ci este prevăzut un termen legal în care partea interesată poate formula această acțiune.

• soţul mamei poate introduce acţiunea în termen de 3 ani de la data la care a aflat că este prezumat a fi tatăl copilului sau de la data la care a aflat că prezumţia nu corespunde adevărului;
• mama poate introduce acţiunea tot în decurs de 3 ani care se calculează de la data naşterii copilului;
• pentru tatăl biologic şi pentru copil, acţiunea în tăgada paternităţii nu se prescrie în timpul vieţii acestora; după deces, chiar şi moştenitorii tatălui biologic pot formula acţiunea, în decurs de 1 an de la data decesului.

Poate fi trecut în cuprinsul certificatului de naștere tatăl biologic al copilului rezultat din căsătorie, dar care nu are ca tată pe soțul mamei?

În practică, s-a pus de multe ori întrebarea: Sunt căsătorită, dar am făcut un copil cu altcineva. Pot să-l trec pe tatăl biologic în certificatul de naștere?

Ei bine, răspunsul este negativ. În motivarea răspunsului, reamintim de prezumția de paternitate stipulată de art. 414 Cod civil, conform căreia copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei îl are ca tată pe soțul mamei. Conform aceluiași articol, paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului. Prin urmare, prezumția de paternitate poate fi răsturnată în cadrul unui proces în tăgada paternității.

Ce se întâmplă dacă nu introduc acțiunea în tăgada paternității în termen de 3 ani de la data la care am aflat că nu sunt tatăl biologic al copilului?

Dacă nu sunteți tatăl biologic al copilului născut din căsătorie, iar în termen de 3 ani de la data la care ați aflat acest lucru, nu introduceți acțiunea în tăgada paternității, acțiunea dreptului la acțiune se prescrie. Mai exact, rămâneți tatăl copilului din punct de vedere legal, având toate drepturile și obligațiile părintești, în vederea creșterii și educării copilului. De asemenea, este necesar acordul dumneavoastră cu privire la orice decizie a mamei, privind interesele minorului. Astfel, de exemplu, copilul nu va putea părăsi țara fără încuviințarea prealabilă a ambilor părinți (din punct de vedere legal vorbind).

Ba mai mult, în calitate de tată al copilului, răspundeți civil pentru faptele săvârșite de acesta. De asemenea, în cazul decesului, acel copil va veni la moștenire alături de ceilalți moștenitori, deoarece îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege, având aceleași drepturi ca și restul moștenitorilor.

Concluzii

Legiuitorul Codului civil a prevăzut instituția tăgăduirii paternității pentru a oferi persoanelor posibilitatea de a contesta filiația copilului față de tată, în considerarea diversității ipotezelor care pot apărea în viața de familie.

Cu toate acestea, termenele de prescripție au fost avute în vedere la edictarea normelor ce reglementează acest instrument juridic pentru a proteja și pe copil, dar și pe părinți, de insecuritatea situației juridice a filiației copilului față de tată, pe de o parte, dar și pentru ca tăgăduirea paternității să nu poată fi deturnată de la scopul reglementării sale, în sensul folosirii sale ca o „sabie a lui Damocles”, cu rea-credință,de către titularul calității active în a promova această acțiune.

Photo by Daiga Ellaby on Unsplash