În ultima vreme, suntem bombardați cu tot felul de date, informații, cifre, statistici, noutăți, care mai de care mai bombastice și mai generatoare de emoții și trăiri – bineînțeles, preponderent negative. Însă o parte a existenței pare a fi din ce în ce mai pierdută – dacă nu chiar împinsă – în negura uitării și a indiferenței: educația.
Educația face parte dintr-un mecanism logic extrem de simplu care, însă, pare a fi, în mod vădit, ignorată de mulți dintre noi. Este rădăcina majorității rezultatelor din cea de-a doua parte a existenței (și nu mă refer doar la cea profesională, ci inclusiv la cea familială, socială, chiar existențială) și nu manifestă derogări, decât atunci când factorul genetic nu permite alternative. Nicio persoană care și-a investit energia în educație nu ajunge să regrete această poziție, dintr-o eventuală ineficiență a acesteia.
Educația din frageda copilărie definește individul adult de mai târziu și îi trasează linii directoare de la care, cu greu, se mai poate abate. Educația școlară pregătește persoana respectivă pentru etapa următoare, fie că e vorba despre facultate sau serviciu; e o regulă universal valabilă, chiar dacă aici mai transpar excepții. Educația din facultate creionează parcursul profesional al studentului, determină câte uși rămân deschise și care uși se închid pe perioadă nedeterminată dar, cel mai important, este factorul determinant în discuția referitoare la pasiunea profesională. Aș vrea să insist puțin asupra acestui ultim aspect.
Pasiunea, ca element al existenței profesionale, este, în opinia mea, o condiție sine qua non sau, dacă nu esențial, cel puțin un factor extrem de relevant în alegerea unei direcții profesionale generale. Se spune că dacă faci ceea ce iubești, nu vei munci nicio zi în viața ta. Dincolo de aspectele pragmatice ale acestei viziuni, nu există catalizator mai eficient al identificării pasiunii decât „bătătorirea” unui drum al educației, ca alternativă la parcurgerea unui făgaș necunoscut și incert, specific contemporaneității, în cadrul căruia, din păcate, se constată a fi din ce în ce mai frecvente lipsa totală de direcție și apatia evidentă în a căuta și a identifica o pasiune.
Sigur, la această pasivitate generalizată se adaugă viziunea mercantilă care câștigă nejustificat de mult teren în optica societății, în cadrul căreia oamenii se orientează spre activitățile generatoare de venituri mai mari, în detrimentul pasiunii profesionale, convingere care, din punctul meu de vedere, a omorât extrem de multe vise – dintre care, probabil, unele nici nu prinseseră un contur definit.
Revin la educație, ca „trambulină” intelectuală către o viață în care între muncă și pasiune există o identitate perfectă. Una dintre cele mai dureroase ipoteze, cel puțin pentru mine, este următorul scenariu:
Persoana în cauză are o pasiune sau, chiar dacă nu e o chemare pronunțată, conștientizată și bine-definită, are o scânteie care poate lesne ajunge flacără, dacă urmează a fi motivată și alimentată în mod corespunzător. Ezitantă, șovăielnică, persoana respectivă face câte un pas înainte, avansând încet, dar sigur, nefiind foarte sigură sau convinsă de opțiunea care să-i servească pasiunea, în eventualitatea vreunei bifurcații.
Ajunge la facultate – școala generală și liceul fiind etape comune majorității pasiunilor. La facultate, e bombardat cu obstacole – toate acestea fiind destinate, parcă, a-l face pe student să ezite, să se îndoiască și să reconsidere tot ceea ce credea că știe despre pasiunea sa. Bineînțeles, în categoria obstacolelor nu intră, sub nicio formă, dificultatea activităților academice și standardul ridicat ce trebuie atins pentru a „supraviețui” din punct de vedere academic – aceasta fiind, în opinia mea, una dintre puținele greutăți legitime ale studenției. În schimb, alte fațete ale vieții de student pot constitui veritabile piedici: incluziunea și adaptarea greoaie, datorată preponderent malițiozității colective, insuficiența sau lipsa resurselor de orice fel, chestiuni și probleme interne în universitate, contexte socio-politice cu influență directă asupra caracterului propriu al studiilor, lipsa instrumentelor și soluțiilor adaptate la necesitățile individuale ale sale și, în general, orice împrejurări absolut independente de student.
Chiar dacă e adevărat că unele persoane răzbat și prin experiențe mai grele, că au fost vremuri în care viața studențească era mult mai dificilă și alte truisme, cu toate că, în mod clar, nu fac apologia victimizării studentului contemporan, consider că, pentru studenții din prezent, păstrarea concentrării și apărarea scânteii de care vorbeam sunt misiuni care au ajuns să prezinte dificultăți majore, demne de luat în seamă. Fac o comparație mentală între energia și aura unui student care tocmai a dat admiterea și se pregătește de provocările anului I și ceea ce inspiră studenții din anii terminali, iar diferența de optimism, idealism, speranță, avânt și, în general, de sete intelectuală e una colosală. Ceva se întâmplă între cele două repere temporale, iar acest ceva este, în fapt, o nebuloasă de aspecte irelevante vieții academice, mici, insignifiante, dar extrem de multe, care încep să definească și să instaureze – sigur, involuntar – ezitarea, incertitudinea și dubiul pe care le vedem în ochii majorității studenților.
Cum nu-mi place să evidențiez o problemă fără a propune și măsuri, îndrăznesc să vin cu o soluție: educația.
Educația e cea mai eficientă soluție împotriva pierderii sau diminuării concentrării. Educându-te în mod constant, nu îți iei ochii de pe viitorul tău și ești atent la ceea ce contează.
Când simți că îți pierzi concentrarea în facultate, mărește „volumul”educației:
- formează un grup de studiu cu prietenii tăi din același an de studiu;
- include în anturajul tău colegi care învață mai mult ca tine sau din ani de studiu superiori – vei avea întotdeauna de învățat de la ei și te vor motiva, prin simpla prezență, să poți discuta despre materie la același nivel academic cu ei;
- citește materia în avans, pentru ca atunci când cadrul didactic o predă, să faci conexiuni deja;
- participă la activități care să te stimuleze intelectual și academic în afara facultății – conferințe, stagii de practică, workshop-uri, dezbateri etc.;
- „prospectează-ți” visul sau profesia pe care vizualizezi că o vei exercita: află tot ceea ce presupune proiectul tău profesional, discută cu un practician, simulează părțile susceptibile de a fi simulate din acel proiect sau acea profesie;
- dress for the job you want;
- implică-te în activități care au un impact vizibil în societatea în care trăiești – vei trăi un sentiment înălțător, care va constitui combustibil pentru accelerarea spre visul tău;
- stabilește conexiuni și împrietenește-te cu oameni interesați de progresul colectiv și care sunt dispuși să ofere timp sau energie scopului tău;
- foarte important: ascultă! – sunt foarte puțini oameni de la care să nu ai ce învăța;
Educația e mai mult decât se regăsește între începutul și finalul tematicii de la facultate și ceea ce se face la cursuri și la seminare. E și ceea ce facem în timpul liber, înainte de facultate, după facultate și gândurile prelucrate dimineața, când ne trezim și seara, înainte să ne culcăm.
Educația nu constă numai în lecturarea literaturii rusești sau a beletristicii din biblioteca respectabilă a părinților și a bunicilor. Reprezintă și ceea ce învățăm să facem care să ne fie util nouă, familiei noastre sau societății, pe orice cale.
Educația poate fi și să te duci la teatru, la operă, sau să ieși cu un prieten în weekend sau să stai acasă, făcând ceva util în loc să irosești nopțile. Sigur că distracția și deconectarea au rolul său, însă sunt atât de multe lucruri utile ce pot substitui activitățile inutile și cronofage pe care am ajuns, în mod nefericit, să le calificăm drept „distracție”…
Orice modalitate deprinsă de a fi și de a te face util lumii este o formă a educației.
Orice idee digerată, preluată și însușită, în ciuda impulsului de a contrazice și de a te considera superior celor cu viziuni contrare opiniilor tale face parte din educația ta.
De fiecare dată când preferăm să vorbim despre ceea ce se întâmplă în lume sau simulăm, mental, perspective teoretice pentru a le analiza și verifica capacitatea punerii în practică, pentru eventualitatea în care le-am putea transforma în proiecte concrete, în loc să vorbim despre ce am mai văzut pe Netflix sau ce mai zic influencerii de pe Instagram, adăugăm la educația noastră.
Simplul fapt că ne preocupă și nu ne dă pace întrebarea „Cum progresăm?” deschide ușa unei săli mentale nedefinite, de unde putem contribui în mod determinant la propria educație, iar acea sală e în centrul clădirii viitorului nostru, clădire pe care o putem consolida, renova sau demola după bunul plac. Ca și în cazul extern metaforei, demolarea presupune infinit mai puține eforturi decât construcția.
Oamenii mei preferați sunt extrem de educați, și nu neapărat în sensul posesiei de diplome și distincții – acestea par să „cadă în desuetudine” în favoarea aptitudinilor concrete. Aceștia sunt oamenii care detestă sentimentul de inutilitate sau activitățile care presupun statul degeaba într-o formă cosmetizată, care și atunci când par a se afla într-o formă de repaos, gândesc și plănuiesc.
Sunt oamenii care, indiferent de școlile urmate, au o istețime dobândită în urma perseverenței de care au dat dovadă atunci când au fost puși în fața greutăților destinelor lor.
Sunt oamenii care, atunci când li se prezintă o idee nouă, o întâmpină cu optimism, în loc să îi caute lacunele și care nu au nimic de demonstrat, preferând să construiască idei decât să le desființeze.
Sunt oamenii față de care nu trebuie să ai teama inițierii unui anumit subiect, pentru că știi că poți discuta cu ei orice, având orizonturi extrem de generoase, larghețea acestora fiind extinsă în timp și cu experiență.
Sunt oamenii care nu se tem că cineva ar putea părea mai inteligent decât ei, ci dimpotrivă, sunt pregătiți și dispuși să absoarbă idei bune și inovative.
Sunt oamenii plini de vitalitate și dinamism, esențialmente incompatibili cu plafonarea sau cu resemnarea, pe care i-ai recruta oricând în misiunea de a schimba lumea.
Aș vrea să trăim numai printre oameni extrem de educați, în înțelesurile exemplificative antemenționate. Însă pentru a ajunge acolo, nu e suficient să citim un blog sau să fim followerii fideli ai vreunui influencer ori subscriberii vreunui vlogger (deși admit caracterul educațional și al acestor activități, acolo unde este cazul). Trebuie, totuși, să vrem să ieșim din bula apocaliptică din punct de vedere conceptual în care ne aflăm, în care societatea încearcă din răsputeri să ne înghesuie și să nu ne mai luăm privirea de pe progres, pentru că nimic nu merită să ne distragă de la optimizarea potențialului pe care îl avem, chiar dacă, pentru moment, este sau arată doar ca o scânteie.
Pentru că iubesc educația, în toate formele sale, vreau să-mi exprim, pe această cale, aprecierea și gratitudinea pentru toți oamenii care contribuie, în orice măsură, la educație, pentru că în absența eforturilor acestora, educația ar fi cu un pas mai aproape de a se stinge. Sigur că nu îi pot enumera pe toți, dar, cu titlu exemplificativ, merită mulțumiri următoarele persoane:
- în primul rând, tuturor profesorilor pe care i-am avut în clasele I-XII și la facultate, trebuie să le transmit recunoștința pentru că sunt unul din puținii oameni care-și exercită profesia cu dăruire și pasiune;
- doamnei diriginte Miruna Bostan, pentru că sunt atât de speriat să nu fac vreo greșeală gramaticală încât am ajuns un veritabil grammar nazi;
- colegului meu de bancă, Andrei Enea, care și-a găsit pasiunea în a transmite studenților de la Facultatea de Geografie și Geologie din cadrul UAIC Iași din înțelepciunea sa și, astfel, menține tagma cadrelor didactice cât se poate de cool;
- prietenului meu și fostului coleg de „suferință” profesională, Adrian Munteanu, a cărui pasiune este să transmită tuturor persoanelor suficient de open-minded să asculte tainele NLP-ului și ale mindset-urilor sănătoase, în afaceri și nu numai;
- prietenilor mei, Cristian Ciobanu, Alex Zbranca și Diana Zbranca de la Aprendis, care lucrează neîncetat în sfera formării profesionale și a oferirii serviciilor și soluțiilor educaționale în diverse domenii;
- prietenei mele, Letiția Ștefan de la Nifty Learning, care a pus pe picioare o firmă în domeniul tech care dezvoltă tehnologii și soluții de Learning și Training pentru alte firme;
- prietenei mele, Nico Solomon, care e în priză tot timpul și ne aprovizionează, în mod constant, cu doctrină de la Editura Solomon și ne îndeamnă, astfel, la minuțioasă documentare și la lectură;
- cadrelor didactice din cadrul școlilor și facultăților, în special din prisma faptului că au avut dificila misiune de a se adapta „din mers” la specificul activităților educaționale desfășurate prin intermediul platformelor online;
- tuturor colegilor mei de macrotagmă (avocați, judecători, procurori, polițiști) care s-au implicat, chiar și o singură dată, în conferințe, dezbateri, workshop-uri juridice și alte activități destinate educației studenților, activități care au fost de natură să edifice studenții în diverse privințe practice;
Cum spuneam, lista e extrem de lungă (din fericire), așa că am dat doar câteva exemple de oameni foarte faini, care apreciază educația cel puțin la fel de mult ca mine.
Toți cei care, prin ceea ce faceți, prin toate materialele pe care le puneți la dispoziția persoanelor interesate, prin toate studiile pe care le-ați făcut și continuați să le faceți, prin munca și eforturile pe care le depuneți și prin orice fel de activitate desfășurați, contribuiți la acest infinit univers numit educație, vă mulțumesc, în numele celor ce achiesează la afirmația “Education isn’t something you can finish” și vă felicit pentru că mențineți, prin ceea ce faceți, bazele progresului cât se poate de solide.
Conchid prin a vă îndemna și a vă încuraja să investiți timp, energie și resurse de orice fel în mod nelimitat atunci când finalitatea este educația voastră sau a celor din jurul vostru. Nu vă plafonați, nu vă resemnați și, sub nicio formă, nu rezonați cu superficialitatea intelectuală care ne dă târcoale în fiecare zi, pentru că în lumea respectivă, tot ce veți găsi e doar nimicnicie și forme fără fond.
Educația este vitală!
