Circumstanțele atenuante și agravante – ,,De ce unii sunt condamnați la 4 ani de închisoare și alții la 9 ani?’’

I. Introducere

Cu siguranță mulți dintre cititorii neinițiați în „tainele” dreptului penal și-au pus de mai multe ori problema: ,,De ce unele persoane sunt mai aspru pedepsite față de altele, deși au săvârșit aceeași infracțiune?” Ei bine, deși la suprafață, infracțiunile par identice, la o analiză mai atentă, bazată pe legislația în vigoare, există numeroase diferențe care ierarhizează infracțiunile în acord cu gravitatea lor. Această analiză ne ajută a ne da seama care este pericolul social reprezentat de infractor ori de fapta sa, pentru a-l putea sancționa în mod corespunzător și proporțional.

În acest articol urmează a pune în discuție circumstanțele atenuante și circumstanțele agravante prevăzute de Codul penal, dar și efectele reținerii acestora și vom încerca analizarea lor succintă, într-o manieră accesibilă publicului larg.

II. Circumstanțele atenuante

De ce ne interesează circumstanțele atenuante? Bineînteles, deoarece acestea au efecte asupra sancțiunilor aplicate persoanelor care comit infracțiuni. Ceea ce trebuie semnalat este că reținerea unei astfel de circumstanțe are un efect direct asupra limitelor de pedeapsă, nu unul orientativ sau facultativ.

Circumstanțele atenuante prevăzute de Codul penal sunt de două feluri – legale și judiciare. Una dintre diferențele dintre acestea constă în dreptul de apreciere al instanței în ceea ce privește reținerea lor; în cazul circumstanțelor atenuante legale, reținerea lor este obligatorie pentru instanță, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, spre deosebire de circumstanțele atenuante judiciare, în privința cărora instanța decide dacă este sau nu cazul reținerii lor. Odată reținută o atenuantă, fie aceasta legală sau judiciară, se va aplica în mod obligatoriu efectul specific atenuant pe care îl vom detalia imediat după prezentarea atenuantelor.

1. Circumstanțele atenuante legale

Legislația în vigoare prevede 4 circumstanțe atenuante legale generale:

• Provocarea (scuza provocării);
• Depășirea limitelor legitimei apărări;
• Depășirea limitelor stării de necesitate;
• Acoperirea integrală a prejudiciului.

a). Provocarea (scuza provocării) – art. 75 alin. (1) lit. a) Cod penal

Provocarea este definită de textul legal drept săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. Observăm că textul legii vine să ușureze sancțiunea persoanei care, deși a săvârșit o infracțiune, a fost influențată, provocată de comportamentul nepotrivit al persoanei vătămate la adresa sa ori a unei ale persoane.

b). Depășirea limitelor legitimei apărări – art. 75 alin. (1) lit. b) Cod penal

Depășirea limitelor legitimei apărări se referă la situația în care o persoană care nu se află în stare de tulburare sau temere depășește limitele unei apărări proporționale, astfel încât nu se poate reține că fapta a fost săvârșită în stare de legitimă apărare. Trebuie, însă, să fie îndeplinite toate celelalte condiții specifice legitimei apărari, cu excepția proporționalității, condiții prezentate într articolul pe care îl găsiți accesând acest link. Dacă făptuitorul depășește limitele proporționalității apărării din cauza stării de tulburare sau de temere în care se află, urmează a se reține excesul neimputabil și nu va răspunde penal, având în vedere incidența cauzei de neimputabilitate.

c). Depășirea limitelor stării de necesitate – art. 75 alin. (1) lit. c) Cod penal

Depășirea limitelor stării de necesitate este o circumstanță atenuantă a cărei detaliere impune câteva precizări. Starea de necesitate este o cauză justificativă care face ca o faptă să nu poată fi calificată drept infracțiune, deși este prevăzută de legea penală. De ce? Este simplu și chiar legea ne explică: Este în stare de necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat [art. 20 alin. (2) Cod penal].

Ajungem astfel la circumstanța atenuantă care face obiectul discuției noastre; aceasta se va reține dacă o persoană aflată într-o stare de necesitate, conform textului de mai sus, alege în mod conștient să săvârșească infracțiunea care înlătură pericolul, dându-și seama că va produce urmări mai grave decât dacă pericolul nu ar fi fost înlăturat. Dacă nu își dă seama că urmează a pricinui urmări vădit mai grave decât dacă ar fi rămas în pasivitate, intervine excesul neimputabil în acțiunea de salvare, ca și în cazul circumstanței atenuante precedente (depășirea limitelor legitimei apărări).

d). Acoperirea integrală a prejudiciului – art. 75 alin. (1) lit. d) Cod penal

Aceasta reprezintă ultima circumstanță atenuantă legală și reținerea sa este dependentă de îndeplinirea mai multor condiții:

• prejudiciul material cauzat prin săvârșirea infracțiunii să fie integral acoperit;
• procesul penal să se afle într-o fază de început, respectiv acoperirea să se fi realizat pe parcursul urmăririi penale, a camerei preliminare sau în faza de judecată, dar până la primul termen de judecată;
• făptuitorul să nu fi beneficiat de această circumstanță în ultimii 5 ani dinaintea comiterii infracțiunii;
• infracțiunea de care este acuzat făptuitorul să nu fie una pe care textul articolului 75 alin. (1) lit. d)  o exclude de la aplicarea acestei atenuante; este vorba despre fapte grave precum omorul, tâlhăria, infracțiuni de trafic de droguri ori infracțiuni de corupție ș.a.m.d.

2. Circumstanțele atenuante judiciare

Astfel, se încheie seria circumstanțelor atenuante legale și vom prezenta în continuare cele două circumstanțe judiciare prevăzute de lege:

• eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii [art. 75 alin. (2) lit. a) Cod penal]

După cum se poate observa, această circumstanță atenuantă are o sferă mai largă de cuprindere, deoarece eforturile infractorului pentru a înlătura sau diminua consecințele infracțiunii se pot materializa în multiple feluri, în funcție de situația de fapt. Aceste eforturi poartă denumirea de căință activă și  pot consta în acordarea de îngrijiri medicale victimei, restituirea bunurilor sustrase ori repararea pagubei, dar și în alte acțiuni specifice. După sum spuneam, fiind o circumstanță atenuantă judiciciară, instanța o va reține numai dacă apreciază că aceste eforturi sunt de natură a-i atenua răspunderea infractorului, urmând ca acesta să beneficieze de efectul atenuant prevăzut de lege.

• împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului [art. 75 alin. (2) lit. b) Cod penal]

Pentru a putea beneficia de această circumstanță atenuantă, persoana care a săvârșit infracțiunea trebuie să dovedească existența unor împrejurări legate de fapta comisă, care o fac să fie mai puțin gravă. Sunt astfel de împrejurări, de pildă, o stare de beție ușoară pe fondul căreia a fost realizată infracțiunea, dacă persoana în cauză consumase alcool din alt motiv decât în scopul săvârșirii infracțiunii. Poate fi reținută această circumstanță atenuantă și dacă prejudiciul produs prin infracțiune este extrem de redus.

Nu se încadrează aici, însă, decât aspectele care țin de faptă, care scad gravitatea acesteia. Împrejurările care țin doar de persoana infractorului și de conduita acestuia, înainte și după săvârșirea faptei, nu pot constitui temei al reținerii acestei circumstanțe atenuante.

3. Efectele circumstanțelor atenuante

După cum spuneam, aspectul care interesează cel mai mult din materia circumstanțelor atenuante este reprezentat de efectele acestora. Articolul 76 din Codul penal stabilește că efectul reținerii atenuantelor constă în reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime. Concret, dacă pedepsa pentru vătămare corporală, conform art. 194 alin. (1) Cod penal este închisoarea de la 2 la 7 ani, pentru o astfel de faptă comisă cu depășirea limitelor legitimei apărări se va aplica o pedeapsă cuprinsă între 1 an și 4 luni și 4 ani și 8 luni. Se observă cu ușurință că există o reducere considerabilă aplicată ca efect al circumstanțelor atenuante.

La fel de important, dacă infracțiunea este pedepsită cu detențiunea pe viață și se rețin atenuante, va fi aplicată pedeapsa cu închisoarea de la 10 la 20 ani.

Trebuie menționat că, indiferent câte circumstanțe atenuante sunt reținute, efectul lor va opera o singură dată, adică reducerea va fi unică.

III. Circumstanțele agravante

1. Particularitățile unor circumstanțe agravante

Dacă până acum au fost punctate aspecte care permit sancționarea mai blândă a persoanelor care comit infracțiuni, în cele ce urmează, vom aborda aspecte care sporesc gravitatea faptelor și atrag posibilitatea aplicării unor sancțiuni mai severe.

Toate circumstanțele agravante sunt expres prevăzute de lege (neexistând varianta adăugării unor noi agravante de către instanță), astfel:

• săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună;
•  săvârşirea infracţiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante;
• săvârşirea infracţiunii prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte persoane ori bunuri;
• săvârşirea infracţiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor;
• săvârşirea infracţiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii sau altor cauze;
• săvârşirea infracţiunii în stare de intoxicaţie voluntară cu alcool sau cu alte substanţe psihoactive, când a fost provocată în vederea comiterii infracţiunii;
• săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgenţă;
• săvârşirea infracţiunii pentru motive legate de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenenţă politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA ori pentru alte împrejurări de acelaşi fel, considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorităţii unei persoane în raport cu celelalte.

Nu vom insista asupra detalierii condițiilor specifice fiecărei circumstanțe agravante, ci vom puncta numai câteva aspecte de interes.

În cadrul primei agravante, săvârșirea împreună impune o săvârșire concomitentă, iar o infracțiune comisă de mai multe persoane împreună prezintă un pericol social mai mare și șanse mai mari de „reușită”, deci se justifică nevoia de a pedepsi mai grav participanții la o asemenea faptă.

Fapta săvârșită de un major împreună cu un minor este mai gravă indiferent de vinovăția minorului, de vârsta acestuia ori dacă minorul răspunde sau nu penal.

Starea de vădită vulnerabilitatea poate fi cauzată de vârstă, stare de sănătate, infirmitate sau alte cauze și poate fi fizică sau psihică, temporară sau permanentă și, foarte important, trebuie să nu fi fost cauzată de făptuitor, acesta doar profitând de bătrânețea, deficiența mentală sau locomotorie (cu titlu de exemplu) a victimei.

Intoxicația voluntară preordinată se traduce factual prin: „Beau/iau substanța X pentru a face Y infracțiune.”

2. Efectele circumstanțelor agravante

În ceea ce privește efectele circumstanțele agravante, se observă că există diferențe semnificative față de circumstanțele atenuante.

Dacă sunt reținute circumstanțe agravante, instanța poate, dar nu este obligată, să aplice o pedeapsă până la limita maximă prevăzută de lege pentru acea infracțiune. Dacă, însă, instanța consideră că o astfel de pedeapsă nu este suficient de severă, se poate adăuga un spor de cel mult 2 ani care nu poate depăși o treime din maximul special (limita superioară de pedeapsă), dacă infracțiunea este pedepsită cu închisoare, respectiv un spor de cel mult o treime din maximul special dacă infracțiunea este pedepsită cu amenda.

Pentru a simplifica, exemplificăm:

În cazul infracțiunii de vătămare corporală [art. 194 alin. (1) Cod penal], legea prevede pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Dacă o astfel de faptă este săvârșită pentru motive legate de rasă ori în stare de intoxicaţie voluntară cu alcool  provocată în vederea comiterii infracţiunii ori chiar cu reținerea ambelor agravante, se va putea aplica o pedeapsă de 7 ani sau se va putea aplica sporul de cel mult 2 ani, astfel se va ajunge la o pedeapsă de cel mult 9 ani închisoare.

Majorarea ca efect al reținerii agravantelor, indiferent de numărul acestora, se va face o singură dată.

Nu interesează dacă rezultatul infracțiunii s-a și produs, circumstanțele agravante se vor reține inclusiv în cazul infracțiunilor rămase în stadiul de tentativă.

IV. Concluzii

Fără a intra în profunzimile părții generale a dreptului penal, am trasat câteva linii directoare esențiale în conturarea a ceea ce se numește individualizarea judiciară a pedepselor. Raționamentul  circumstanțelor atenuante, respectiv agravante a fost punctat succint pe parcursul explicării acestora.

Ceea ce este în mod unanim reținut, indiferent de existența sau inexistența unei pasiuni față de dreptul penal, este că infracțiunea este o faptă antisocială, mai mult decât ilicită, fiind justificată sancționarea acesteia în cel mai aspru mod în care societatea contemporană permite, dar și că mereu o pedeapsă trebuie să reflecte, cât mai aproape de adevăr, pericolul și gravitatea faptei pedepsite, în virtutea principiului proporționalității sancțiunii cu gravitatea faptei efectiv comise.

De aceea, legea prevede expres care sunt împrejurările care atenuează sau sporesc periculozitatea unei infracțiuni și, în strânsă legătură, limitele pedepsei ce poate fi aplicată, astfel încât o bună cunoaștere și înțelegere a acestora e de natură să contribuie și să conducă la o individualizare cât mai corectă a pedepsei aplicate inculpatului, care să respecte într-o manieră cât mai fidelă proporționalitatea antemenționată.

Photo by Lacie Slezak on Unsplash