Ce drepturi și obligații am când sunt cercetat într-un dosar penal?

Persoanele care săvârșesc infracțiuni, de-a lungul unui proces penal, sunt cercetate și trase la răspundere pentru faptele comise. O persoană care săvârșește o faptă prevăzută de legea penală poate avea mai multe calități in funcție de faza procesuală în care se găsește: făptuitor, suspect, inculpat, beneficiind de anumite drepturi specifice fiecăreia dintre aceste calități.

SUSPECTUL este persoana (fizică sau juridică) cu privire la care există o anumită bănuială (rezonabilă) că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Calitatea de suspect există din momentul emiterii ordonanței prin care se dispune efectuarea în continuare a urmării penale in personam. Suspectul nu este parte în procesul penal.

INCULPATUL este persoana (fizică sau juridică) cu privire la care există certitudinea că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (certitudine care rezultă din probele adunate și administrate de organele judiciare) și împotriva căreia a fost pusă în mișcare acțiunea penală.

Potrivit prevederilor Codului de procedură de penală, suspectul are drepturile prevăzute de lege pentru inculpat, dacă legea nu prevede altfel, drepturi pe care le vom expune în cele ce urmează.

Drepturi și obligații procesuale

• ÎN FAZA DE URMĂRIRE PENALĂ:
  1. Dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat și încadrarea juridică a acesteia, ceea ce înseamnă că suspectul are dreptul să știe care este fapta de care este acuzat, ce presupune aceasta și care sunt consecințele ei;
  2. Dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații, acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa. Este vorba despre dreptul suspectului de a păstra tăcerea și de a nu răspunde la întrebările pe care i le adresează organele judiciare. Până se dovedește contrariul, el este considerat nevinovat.
  3. Dreptul la apărare, care presupune dreptul de avea un avocat (ales sau din oficiu) care să îi facă apărarea, dreptul de a cere să i se înlocuiască o măsură preventivă mai grea cu una mai ușoară (de exemplu, înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliu), dreptul de a propune martori care să fie audiați etc.
  4. Dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înțelege, nu se exprimă bine sau nu poate comunica în limba română, adică are dreptul ca toate actele procedurale să îi fie comunicate într-o limbă pe care o înțelege, dreptul de a consulta dosarul și de a vorbi în instanță prin intermediul unui traducător sau a unui interpret, atunci când are anumite dizabilități (de exemplu, când este surdomut).
  5. Dreptul de a asista, personal sau prin avocat, la efectuarea actelor de urmărire penală; de exemplu, suspectul/inculpatul are dreptul să fie prezent la efectuarea cercetării la fața locului sau poate cere să fie prezent un avocat atunci când se realizează percheziția domiciliară.
  6. Dreptul de a formula plângere împotriva actelor de urmărire penală; dacă suspectul/ inculpatul este nemulțumit de un anumit act sau consideră că nu a fost efectuat așa cum prevede legea, poate formula plângere împotriva acelui act.
  7. Dreptul de a consulta dosarul de urmărire penală, care presupune dreptul de a studia actele acestuia, de a nota date sau informații din dosar sau de a obține fotocopii. Acest drept poate fi restricționat motivat de către procuror, dacă prin consultarea dosarului ar fi afectată buna desfășurare a urmăririi penale;
  8. Dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale, cum este, de exemplu, dreptul de a nu da declarații, dreptul de a avea și de a fi asistat de un avocat etc.
  9. Dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege, care se referă la dreptul de a soluționa un conflict pe cale amiabilă prin intermediul unei persoane (mediator) în care părțile au încredere și care facilitează negocierile dintre ele pentru a ajunge la o soluție favorabilă pentru ambele.
  10. Obligația de a se prezenta la solicitările organelor judiciare, adică suspectul este obligat să se prezinte în fața organelor judiciare ori de câte ori este chemat, iar dacă refuză, poate fi adus prin constrângere (emițându-se un mandat de aducere) sau poate fi arestat preventiv dacă judecătorul decide acest lucru.
  11. Obligația de a comunica, în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare de adresă, atrăgându-i-se atenția că, în cazul neîndeplinirii acestei obligații, citațiile și toate actele comunicate la prima adresă rămân valabile și se consideră că le-a luat la cunoștință; prin urmare, suspectul nu poate invoca în favoarea sa faptul că nu a știut de un anumit act pentru că nu i-a fost comunicat la adresa la care locuia în mod real dacă el nu a informat organele judiciare că are o altă adresă.
  12. Obligația de a se supune măsurilor dispuse de organele de urmărire penală sau de judecătorul de drepturi și libertăți, cum sunt, de exemplu, măsurile preventive (reținerea, controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune, arestul la domiciliu sau arestarea preventivă), măsurile asigurătorii (sechestrul, poprirea), percheziția corporală, domiciliară, informatică etc.;
• ÎN FAZA DE CAMERĂ PRELIMINARĂ:
  1. Dreptul de a primi comunicarea copiei certificate a rechizitoriului ori a traducerii autorizate a acestuia, care se referă la dreptul de a fi informat despre fapta pentru care a fost trimis în judecată, iar traducerea este necesară atunci când inculpatul nu cunoaște limba română ;
  2. Dreptul de angaja un avocat ales sau de a beneficia de un apărător din oficiu în cazurile de asistență juridică obligatorie, mai exact:
     • când suspectul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de detenție sau într-un centru educativ, când este reținut sau arestat, chiar în altă cauză, când față de acesta a fost dispusă măsura de siguranță a internării medicale și în alte cazuri prevăzute de lege;
     • în cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul sau inculpatul nu-și poate face singur apărarea;
     • în cursul procedurii de cameră preliminară și în cursul judecății, în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani;
  3. Dreptul de a formula, în scris, în termenul stabilit de judecătorul de cameră preliminară, cereri și excepții atunci când consideră că instanța nu a fost sesizată în modul prevăzut de lege sau când consideră că anumite probe din dosar nu au fost administrate în mod legal ori anumite acte nu au fost efectuate de organele de urmărire penală în mod legal.
• ÎN FAZA DE JUDECATĂ
  1. Dreptul de a participa la ședința de judecată despre care este informat prin citație. Judecata se poate desfășura chiar și în absența inculpatului;
  2. Dreptul de a avea timpul și înlesnirile necesare pentru pregătirea unei apărări efective. Instanța  trebuie să decidă și să acorde un timp suficient pentru ca inculpatul sau avocatul acestuia să poată face apărarea;
  3. Dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații, acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa;
  4. Dreptul de a da declarații, de a propune administrarea de probe în condițiile prevăzute de lege, respectiv dreptul de a formula cereri, excepții sau de a pune concluzii. În procesul penal, suspectul/inculpatul este considerat nevinovat până când i se stabilește vinovăția ori, după caz, nevinovăția pe baza probelor administrate. Procurorul este cel care trebuie să îi dovedească vinovăția. Inculpatul poate propune să fie administrate probe care nu au fost avute în vedere de organele de urmărire penală sau poate contesta și exclude de la dosar probe deja administrate etc.
  5. Dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu își desemnează unul, în cazurile de asistență obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu. Cazurile de asistență juridical obligatorie sunt cele pe care le-am enumerat deja mai sus. Totodată, persoana reținută sau arestată are dreptul să ia contact cu avocatul în condiții de confidențialitate a convorbirii, fără interceptări sau înregistrări ale conversației purtate de aceștia.
  6. Dreptul de a beneficia, în mod gratuit, de un interpret, atunci când nu înțelege, nu se exprimă bine sau nu poate comunica în limba română;
  7. Dreptul de a participa la audierea martorilor și de a le adresa întrebări;
  8. Dreptul de a formula căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești. Atunci când inculpatul este nemulțumit de soluția primei instanțe, o poate ataca cu apel;
  9. Dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege.
  10. Obligația de a păstra ordinea și solemnitatea ședinței de judecată;
  11. Oligația de a se prezenta la solicitările organelor judiciare.
  12. Obligația de a comunica, în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei.

Spre deosebire de suspect, inculpatul are și dreptul de a încheia cu procurorul de caz un acord de recunoaștere a vinovăției, prin care recunoaște faptele pe care le-a comis și încadrarea juridică a acestora, beneficiind astfel de reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 în cazul pedepsei închisorii și cu ¼ în cazul pedepsei amenzii. Acest drept poate fi exercitat după punerea în mișcare a acțiunii penale prin ordonanță.

Altă diferență dintre drepturile suspectului și cele ale inculpatului este că, în cazul inculpatului (adică după punerea în mișcare a acțiunii penale în cauză), procurorul nu poate restricționa inculpatului consultarea dosarului decât pentru un termen de 10 zile. În afară de aceste două diferențe, drepturile suspectului sunt identice cu cele ale inculpatului, urmârindu-se, de către legiuitor, în principiu, aceeași finalitate în ambele ipoteze.

Conchidem prin a sublinia că este foarte important ca persoanele care dobândesc calitatea de suspect, respectiv inculpat să își cunoască drepturile pe care le au în cursul procesului penal, pentru a și le valorifica în mod eficient și pentru a preveni o eventuală îngrădire sau încălcare a acestora de către organele judiciare.

Photo by Tingey Injury Law Firm on Unsplash