„Ajung cu procesul meu până la CEDO!” – Condițiile de admisibilitate a cererilor la CEDO

Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau „Curtea de la Strasbourg” reprezintă organul jurisdicțional care oferă un nivel de protecție suplimentar și pe care, cu alte cuvinte, îl putem numi un „garant” al respectării drepturilor și garanțiilor stipulate în Convenția Europeană a Drepturilor Omului de către statele semnatare.

Înainte de a analiza pe scurt admisibilitatea cererilor adresate CEDO, se impune a răspunde unor întrebări ale caror răspunsuri sunt menite să clarifice anumite aspecte legate de calitatea procesuală activă în formularea acestor cereri, pe de o parte, dar și de atribuțiile Curții, pe de altă parte.

Cine sesizează CEDO ?

Conform art. 34 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului poate fi sesizată de orice persoană, fizică sau juridică, dintr-un stat semnatar al Convenției Europene a Drepturilor Omului sau care doar tranzitează teritoriul acestuia sau care, în urma unor acte extrateritoriale ale acestui stat, săvârșite în afara teritoriului său, intră sub jurisdicția sa.

Ce poate face CEDO ?

Curtea poate examina doar cererile îndreptate împotriva unuia dintre statele care au ratificat Convenția și Protocoalele sale și doar în legătură cu actele unei autorități publice din unul din aceste state.

Ce nu poate face CEDO ?

• nu poate modifica deciziile date în țara de origine a reclamantului;
• nu poate interveni direct în favoarea reclamantului pe lângă autoritatea de care se plânge;
• nu poate examina cererile indreptate impotriva unuia dintre statele care nu au ratificat Convenția și Protocoalele sale;
• nu poate soluționare plângeri îndreptate împotriva unor persoane particulare sau a unor instituții private;

Revenind la subiectul de interes, pentru ca o cerere formulată către CEDO sa fie declarată admisibilă, este necesară îndeplinirea unor condiții de formă și de fond (generale și speciale), menționate în art. 35 din Convenție.

În ceea ce privește condițiile de formă, trebuie cunoscut faptul că există un formular de cerere-tip care trebuie completată și transmisă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În cazul utilizării altui formular decât cel aprobat, Curtea va respinge cererea ca inadmisibilă, fără a analiza fondul dedus judecății.

Totodată, cererea trebuie completată corect, cu respectarea tuturor rubricilor, iar în formular trebuie să se regăsească, printre altele:

• datele personale de identificare ale reclamantului;
• statul împotriva căruia este introdusă cererea;
• rezumatul cauzei respective;
• prezentarea succintă a încălcării Convenției;

Cererea trebuie să fie semnată olograf de către reclamant, în rubrica specială. De asemenea, la cerere se vor anexa toate documentele relevante, în ordine logică și cronologică.

Este important de reținut că CEDO va analiza cererea reclamantului pe fond numai dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 35 din Convenție.

Trecând la condițiile de fond, acestea se împart în condiții generale și condiții speciale, respectarea acestora fiind imperativă pentru admisibilitatea cererii.

Condiții de fond generale:

1. Epuizarea căilor de recurs interne.

Această condiție presupune parcurgerea de către reclamant a tuturor gradelor de jurisdicție puse la dispoziția sa de dreptul intern (de exemplu, în cazul unei condamnări penale de către instanța de fond, trebuie să fie exercitată și calea apelului sau chiar și a recursului în casație, în cazul în care încălcarea drepturilor ocrotite de Convenție ar putea fi remediată prin această cale extraordinară de atac).

Însă este important de știut că noțiunea de „căi de recurs interne” se referă doar la acele căi de atac accesibile și adecvate, nu și la cele imposibil de exercitat, inadecvate sau ineficiente.

Dovada îndeplinirii acestei condiții este în sarcina reclamantului, iar dacă, în realitate, această condiție nu este îndeplinită, Guvernul pârât poate invoca excepția neepuizării căilor de recurs intern.

2. Introducerea cererii într-un termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii ultimei instanțe naționale.

Termenul de 6 luni se calculează începând cu ziua următoare pronunțării în ședință publică a hotărârii definitive sau, în lipsa pronunțării, la data comunicării acesteia reclamantului. Cererea este considerată introdusă la data la care formularul de cerere corect completat este expediat Curții. Data expedierii este considerată data ștampilei poștei.

În cazul unei încălcări continue a Convenției, termenul se calculează din momentul încetării acesteia. Dacă situația de încalcare persistă (spre exemplu, în cazul neexecutării unei hotărâri judecătorești) termenul devine inaplicabil, iar cererea poate fi introdusă oricând (pentru o mai buna documentare cu privire la acest aspect, a se consulta cauza Iordache contra României).

Condiții de fond speciale:

1. Cererea să nu fie anonimă

Condiția este îndeplinită în cazul în care se completează corect și complet formularul-tip de sesizare a Curții Europene a Drepturilor Omului. Rubrica A din formularul-tip obligă reclamantul, în temeiul art. 47 din Regulamentul Curții, să menționeze numele, prenumele și datele de identificare.

Însă care este soluția la verificarea întrunirii acestei condiții atunci când o organizație sau o organizație nonguvernamentală are calitatea de reclamant? În cauza Confederations des Synducats Medicaux Francais c. Franței (1986), Curtea a stabilit că nu este necesară dezvăluirea identității tuturor membrilor ei, decât atunci când acționează expres în numele acestora.

2. Non bis in idem

Această condiție dă eficacitate principiului autorității lucrului judecat în materia deciziilor și a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în cazul în care se invocă aceleași fapte care au mai fost soluționate de Curte anterior, cererea va fi inadmisibilă. De asemenea, o cerere la CEDO este considerată „în mod esențial aceeași” și, implicit, inadmisibilă, dacă motivele cererii au fost examinate anterior de alte instanțe internaționale, cum ar fi Comisia pentru Drepturile Omului a Organizației Națiunilor Unite.

• cererea să nu fie incompatibilă cu prevederile Convenției, vădit nefondată sau abuzivă
• cererea este considerată incompatibilă cu prevederile Convenției atunci când nu este competentă
• personal (ratione personae) – pretinsa încalcare trebuie să îi fie imputată unui stat semnatar al Convenției Europene a Drepturilor Omului;
• teritorial (ratione loc) – pretinsa încalcare trebuie să aibă loc în jurisdicția statului pârât sau pe teritoriul pe care îl controlează efectiv;
• material (ratione materiae) – dreptul invocat de reclamant trebuie să fie protejat de Convenție și de Protocoalele sale;
• temporal (ratione temporis) – actul vătămator să se fi produs după semnarea Convenției de către statul pârât;

Cererea urmează a fi respinsă ca vădit nefondată dacă nu indică nicio încălcare a drepturilor garantate de Convenție sau dacă există  o jurisprudență constantă și amplă în cereri identice sau similare care stabilesc faptul că nu a există nicio încălcare a Convenției. Cererea poate fi, de asemenea, vădit nefondată și în cazul în care reclamantul nu a prezentat suficiente probe în sprijinul faptelor și încălcărilor expuse.

Cererea abuzivă este cea prin care se urmărește un scop contrar celui prevăzut din Convenție sau care dovedește folosirea ca șicanatorie a dreptului de recurs la Curte.

De asemenea, cererea poate fi respinsă ca abuzivă în cazul unor cereri repetate care nu au niciun fundament sau care conțin afirmații insultătoare.

3. Existența unui prejudiciu important

Absența unui prejudiciu important poate duce la respingerea ca inadmisibilă a cererii reclamantului. Criteriul care se are în vedere la aprecierea acestei condiții este impactul financiar semnificativ.

Cât valorează dreptul la viață sau dreptul la demnitate? În cazul unor astfel de drepturi fundamentale, condiția nu se va aplica. De asemenea, nu va fi respinsă pe acest motiv nicio cerere atunci când respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și Protocoale sale cere un examen pe fond al cererii, în cazul în care cauza nu a fost examinată corespunzător de o instanță.

Care sunt criteriile de evaluare a „prejudiciului important” ?

• natura dreptului care se pretinde a fi încălcat;
• gravitatea pretinsei încălcări;
• consecințele pretinse încălcări;
• situația personală a reclamantului;

Concluzii

Hotărârile CEDO sunt deosebit de importante, deoarece pot repara anumite neajunsuri legislative, previn încălcarea drepturilor persoanelor și contribuie la economisirea banilor pe care, altfel, statul ar fi silit să-i plătească periodic pentru despăgubirea victimelor care obțin dreptatea sub aspectul constatării încălcărilor drepturilor fundamentale la CEDO. Cu toate acestea, pentru a avea câștig de cauză, reclamanții trebuie să se documenteze foarte bine în prealabil și să respecte cu rigurozitate toate etapele și procedura pe care o implică o cerere la CEDO, pentru ca aceasta să fie admisibilă.

În final, închei cu un citat din Joseph Joubert, potrivit căruia: „Justiția este adevăr în acțiune”, o remarcă verosimilă și actuală, ce își găsește aplicabilitate în viața justițiabilului care își cunoaște drepturile și care „luptă până în panzele albe” pentru acestea.

În aceeași notă cu moralistul francez, încurajez valorificarea și acțiunile în recunoașterea tuturor drepturilor recunoscute de lege, realizate de persoanele care, animate de adevăr și de bună-credință, în ciuda unor hotărâri judecătorești nefavorabile sau pronunțate cu nerespectarea unor drepturi ale lor, își găsesc puterea și resursele să spere la o nouă șansă pentru a se face dreptate.

Photo by Patrick Fore on Unsplash